In ultima vreme, vad ceva ce ma deranjeaza din ce in ce mai mult...sunt membra prin diverse grupuri de mamicenie pe facebook...care mai de care mai pestrite, colorate...cu specific mai mult sau mai putin definit, cu reguli mai clare sau nu...in fiecare din aceste grupuri mi-a fost dat sa asist/particip la discutii aberante...de ce aberante? pentru ca in majoritatea lor aceste grupuri sunt create sa si ajute...de ex...grupul de sisteme de purtari e facut sa ghideze/ajute mamicile incepatoare in ale purtatului (printre altele)...grupul de alaptare are acelasi scop privind alaptatul etc etc...nu a existat grup sa nu vad persoane care sa dea cu piatra...dar dat rau nu ca asa, finut...Cum??????????? Nu faci asta? aaa...nu-ti iubesti copilul, e clar! ce fel de mama esti tu???
Pe grupul de alaptare, esti indemnata sa-ti sacrifici tot...nervii, somnul, si orice farama de sanatate mentala numai sa alaptezi!!!daca la un moment dat zici: stop joc! nu sepoate/nu reusesc/nu-mi iese...vaiiii! dar cum draga, esti asa comoda si nu te gandesti la binele copilului?????? daca te-ai stradui un pic mai mult sunt sigura ca ti-ar iesi! asta venind din partea unor persoane care nu-ti cunosc viata/conditiile de trai/problemele medicale sau de altfel, dar sunt sigure ca daca lor le-a iesit imediat si usor, sigur e la fel pentru toata lumea...ce mai conteaza ca poate comportamentul lor versus copil nu e ok? important e ca-l alapteaza....asta e tot ce conteaza, e sfantul graal, iar daca nu aderi la aceasta chestiune, te dai frumusel jos de pe grup ca sincer,. nu prea mai ai de ce ramane...doar daca esti masochist si iti place sa ti se zica ca esti o mama denaturata...si pe grup si-n mesaje private...
Pe grupul de purtari, musai sa respecti stindardul (adica poza de recomandari de sisteme) ...acum, mi se pare de bun simt sa nu propovaduiesti laptele praf pe grupul de alaptare si caruciorul pe ala de purtari...dar cat timp parerea ta difera doar cu putin, na...in fine, ne pliem si respectam regulile grupului, nimic de comentat aici...si apare o poza cu o persoana publica (cred ca ati vazut-o cu totii in ultima vreme) purtand copilul din dotare...aaa, dar e prea jos copilul, draga!!! ... cri, cri, cri....cam asta a fost prima reactie...mai oameni buni, noi in loc sa zicem mersi ca persoane publice apar purtandu-si copiii, ca e reclama gratis, persoana in cauza fiind un pui de trendsetter, ce facem???? nuuu, nu e bine!!! trebuia sa fie PERFECT! altfel noi, ilustrele anonime, ne declaram necoafate de situatie...jeez, doamnelor, un pic de toleranta si noi...nimeni nu s-a nascut invatat, nimeni nu e perfect...sa nu aplicam de dragul aplicarii....ci sa ne uitam frumos la circumstante si cum foarte frumos zicea cineva, sa incepem cu un compliment: ce frumos ca-si poarta copilul...da, putea sa fie mai sus, mai la stanga ,mai la dreapta...dar e bine ca-l poarta...s-a gandit cineva ca poate asa le e lor comod?
Pe grupul de diversificare (da, sunt si pe ala, sondez terenul pana vine momentul) sa nu care cumva sa indraznesti sa deschizi gura sa zici cum ca tu auzisei nu stiu ce , ca sare o cucoana in figura de karate din ascunzisul ei virtual si-ti aplica cateva scheme de te lasa lata...concluzia: esti o mama care vrea sa-si nenoroceasca copilul, vrei sa-l omori cu siguranta, mai mult de atat, te-ai gandit tu bine, si-l vei omori prin diversificare aiurea care va rezulta in cancer miselesc de colon, asta e planul tau, nenorocito!!!cri, cri, cri...si biata mamica, doar cauta un sfat...o confirmare/infirmare...
Mai doamnelor, cugetati bine la ce va scapa din varful degetelor...daca aveti probleme/frustrari, nu grupurile care se declara a fi grupuri de suport sunt locul unde sa refulati...ganditi-va de doua ori inainte sa scrieti ceva...si dupa ce ati scris, mai cititi o data...si daca ati scapat-o totusi, nu strica o indulcire ulterioara, ca mame suntem cu toatele, si copii avem cu toatele...nu e nimeni care sa doreasca raul pruncului...facem fiecare cum ne pricepem mai bine, cum putem mai bine...niciodata nu veti obtine rezultate cu biciul, ci doar cu vorba buna....
Asa ca, la timp pentru ziua copiilor nostri, ca tot e maine si vrem ce e mai bun pentru ei, va rog sa fiti mai tolerante una cu cealalta si virtual si fata-n fata..sa ne respectam si sa ne apreciem pentru calitatea noastra de mame care nu intodeauna sta in aceleasi lucruri...fiecare femeie e diferita, fiecare copil e diferit...sa ne acceptam unii pe altii cu diferentele noastre si sa le aratam copiilor nostri ca era comunismului a apus de mult, acum e ok sa fii diferit, nu te va baga nimeni la inchisoare pentru ca ai o alta parere (va amintiti vremurile acelea?)...important e sa-ti iubesti copilul si la sfarsitul zilei el sa se stie iubit si in siguranta...restul e vazand si facand si alegand ce ti se potriveste tie si copilului tau...
Haideti sa incepem noi si sa le aratam ca se poate...la urma urmei, ei se vor inspira din comportamentul nostru si vom fi modelele lor in viata...
La multi ani, minunilor noastre! La multi ani si noua, ca meritam...avem cea mai importanta meserie...crestem si educam pui de om...
sâmbătă, 31 mai 2014
marți, 27 mai 2014
Despre purtari si nu numai
Acum ceva timp, o colega de "suferinta" mamica de ianuarie 2014 si ea, nu reusea si pace cu wrapul si eu nu reuseam si pace sa-i explic...fiind in orase diferite era exclusa intalneala live...drept pentru care am facut un filmulet...nu m-am asteptat sa aiba asa un succes..si atunci Adina, tot mamica de ianuarie mi-a zis ca e musai sa fac o postare despre asta...
Purtatul ergonomic este depre multe lucruri...despre o apropiere in parintele purtator si copilul purtat de lunga durata, fara a ajunge la "ranchiuna" (mult zis) de a-ti pica mainile din umeri, pentru dulceata somnului unui bebelus la pieptul tau, rasuflarea lui abia simtita pe pielea ta, despre uimirea noastra ca oameni in societate ca bebelusii au nevoie de atat de putin sa se simta in siguranta...sunt si considerente medicale...un bebelus purtat isi regleaza temperatura ajutandu-se de cea a purtatorului (va rog sa remarcati ca nu zic a mamei, oricine poate purta un bebelus...tati, mami, bunici, frati mai mari...), pozitia tummy to tummy in wrap elastic ajuta la ameliorarea colicilor (Mihut pus in wrap incepea repertoriul: ragaia, partaia, scotea tot ce-l necajea pe o parte sau celalalta )...coloana lui era sustinuta corect, ale noastre nu sufereau...copiii purtati tind sa fie scosi afara mai mult si mai des decat cei in carucior...ganditi-va ca Mihut e nascut pe 17 ianuarie...undeva in jur de 21 au venit viscolele anul acesta...Mihut a iesit cand avea aproximativ o saptamana, invaluit in wrapul elastic, cuibarit comod la pieptul lui tati si cu geaca lui tati trasa deasupra...nu va temeti, avea pe unde sa respire...si l-am scos in fiecare zi...copilul nu a racit pana acum... a "vazut"(impropriu spus ca dormea dus pana il bagam inapoi in casa) si temperaturi de -10 grade...am fost cu el la cumparaturi, am fost in parc, am fost aiurea pe strazile din cartier...la inceput lumea nici nu sesiza ca el era acolo, pui mic asa cum l-am nascut, era protejat si ferit de factori externi de stres...n-avea nevoie nici sa fie prea imbracat (cine are copil stie ce inseamna sa scoti princhindelul afara iarna si sa-l imbraci pentru aceasta iesire)...
Pozitia fiziologica a unui bebelus este cu coloana in C si cu genunchii mai sus decat funduletul, in asa fel incat sa formeze un M..daca va veti lua in brate copilul, observati cum isi tine piciorusele, coloana si cum va imbratiseaza cu picioarele in asa fel incat seamana cu pozitia unei broscute..aceasta pozitie trebuie mentinuta in purtare...pentru ca nu stiu daca am fost foarte explicita si coerenta, va pun si o poza...
Dar mai ales purtatul ergonomic este despre IUBIRE...iubirea neconditionata pentru copilul tau, care te face sa-l tii langa tine, unde ii e locul..si daca se poate sa stea comod si pe tine sa nu te doara nimic...yupiiiii, am gasit solutia magica..
Sa revin...am aflat de wrap nici nu mai stiu de unde...oi fi citit pe la Vanda pe blog, nu mai stiu...cert e ca aveam wrapul elastic cand a venit Mihut...il luasem la baby expo de iarna...Corina de la Poarta-ma se jura ca nu a vazut niciodata pe cineva sa se uite o singura data la o demonstratie si apoi sa-si puna wrapul corect...nu va temeti, nu ma laud...despre domnul sot era vorba...iacata si dovada
Tati chiar adaptase o legatura de newborn fiindca nu prea aveam ce baga in wrapul ala...si Mihut a crescut si tot umplea mai bine wrapul...si uite-asa am devenit destul de increzatori sa aratam si altora cum se pune wrapul
Intre timp ma dusesem la Baby Expo de martie sa alegem un SSC(soft structured carrier)...fetele de la poarta-ma nu au ceva care sa mearga sub 6 luni, oricum ele considera ca nu este ergonomic sa folosesti SSC inainte de 6 luni...le respect parerea, cum mi-au respectat si ele decizia de a lua totusi unul pentru simplul motiv ca fiecare copil e diferit, cu o dezvoltare fizica si motrica diferita...la momentul respectiv mi s-a parut ca Mihut sta ok medical si comod intr-un SSC deci am decis eu pentru copilul meu ca e ok...aveam de ales intre Manduca si Marsupi ma gandeam eu...si am ajuns la stand la Pufushop, unde o Cristina Vancsa amabila, draguta si prietenoasa mi-a facut ziua si viata mai frumoase, prezentandu-mi Boba 4G...fiindca are si setari pentru bebei mai mici, am considerat-o potrivita si aici a inceput povestea noastra de dragoste cu Bobutza noastra draga..si ne-am ales si cu prieteni pe langa asta.. :D
Mihu a circulat aproximativ peste tot cu Boba o perioada...sedea frumos pe insertul de bebe mic, spaticul era sustinut, era la noi in brate, succes garantat...si daca tot ne-a venit ideea cu filmuletul cu wrapul, am facut unul si cu Boba, mai ales ca "inventasem" o metoda de pus Mihu in Boba in spatii restranse, ca in masina de exemplu.. filmuletul il puteti vedea aici..
ei iaca na, Mihu crestea si deja nu mai dormea tot timpul purtat...voia sa intinda manutele si piciorusele, sa vada si sa descopere lumea...deja i-au crescut si piciorusele si insertul de bebe mic nu-si mai avea rostul...da daca nu puneam insertul nu mai vedea din Boba...ingrata perioada...mai venea si vara si Boba noastra e negrutza...noroc ca s-au facut intalnirile mamicilor purtatoare din Bucuresti...va recomand in acest sens un grup foarte fain pe facebook, se numeste Poarta-ma, ajutor in BW ...BW e babywearing, deci purtat de bebe...unde am avut sansa sa probez mai multe, dar m-am indragostit iremediabil de un sling cu inele...Multumesc Roxana Enache, ca m-ai lasat sa-l probez, mi-ai aratat ce si cum...inainte, aveam impresia ca slingul e o chestie foarte greoaie si complicata, incomoda, etc...acu, depinde si de sling...slingul Roxanei era un soare...exact asa il chema pentru ca era de un galben orbitor, superb si naucitor prin frumusetea si simplitatea lui...din bumbac nedublat, materialul este exact damascul de "fata de masa" fina...o placere sa-l simti pe tine si pe copil...drept urmare...tadaaaaaaaaaa!
Pruncul e purtat in sling...Csilla de la bebeinbrate.ro parca l-a dat cu sleepy dust pentru ca atunci cand Mihut e foarte agitat si nu reuseste sa mai adoarma de cat de obosit e, il punem in sling si somnicul e garantat...am fost cu slingul si la Baile Olanesti, l-am plimbat la terasa la Presto, am mancat la restaurant cu el asa...ce sa mai...slingul e dragoste mare!!! si dupa cum mi-a prezis o alta mama purtareata, Cristina...e asa dulce sa-l porti in sling!!!! Cand doarme e cum il vedeti in a doua poza...cu manutele bagat inauntru si capusorul pe pieptul purtatorului...cand se trezeste falfaie din manute si picioruse linistit, isi intoarce capusorul dupa ce i se pare lui interesant pe strada, cerceteaza toate ambalajele in magazine, rade la persoanele care i se par dragute si-i topeste cu zambetul lui stirb...
Mihu e un copil iubit si fericit...eu cred ca tarie ca purtatul l-a facut si mai fericit...iarasi cred cu tarie ca faptul ca sta in fund la 4 luni a fost si din cauza purtarii...am citit un articol in care se explica foarte logic ca in carut, copilul invata sa reactioneaze din punct de vedere al schimbarii echilibrului doar la miscari de inainte inapoi, pe cand un copil purtat reactioneaza la toate miscarile purtatorului, care sunt infinit mai multe, deci isi dezvolta abilitatile motrice mult mai bine si mai devreme...
Nu in ultimul rand, as vrea sa subliniez ca si EBA a fost fotografiata mergand la votare duminica cu fata ei intr-o Manduca...tot SSC si ea...gurile rele au comentat ca era fata pusa prea jos etc...eu zic ca orice expunere de catre persoane publice a mijloacelor de purtare ergonomica e un pas inainte si ii multumesc...n-oi fi eu de acord cu EBA politician si fiica de Basescu, dar o aprob pe EBA mama de copil care s-a documentat si a ales sa-si poarte copilul...acum mai astept sa vad poze cu Ernest de la tradati/inselati/omorati din dragoste, pe care l-am intalnit intamplator in Bebetei (nu l-am recunoscut din prima, ulterior mi-am dat seama cine era) si care s-a aratat interesat, impreuna cu sotia, de slingul nostru...i-am povestit cateva minute despre ce era vorba...am incredere ca voi vedea din ce in ce mai multi purtatori de copii ...pentru ca nu e nimic mai dulce decat sa-ti adoarma odorul in brate si tu sa-i poti oferi siguranta de care are nevoie, in acelasi timp fiind capabil sa-ti duci la indeplinire treburile/nevoile/lucrurile care-ti plac...pentru ca un parinte fericit=un copil si mai fericit..dar despre asta am de gand sa va scriu in alta zi...
Pana atunci...PURTATI-VA copiii, cat inca mai vor sa fie purtati ! :D
Purtatul ergonomic este depre multe lucruri...despre o apropiere in parintele purtator si copilul purtat de lunga durata, fara a ajunge la "ranchiuna" (mult zis) de a-ti pica mainile din umeri, pentru dulceata somnului unui bebelus la pieptul tau, rasuflarea lui abia simtita pe pielea ta, despre uimirea noastra ca oameni in societate ca bebelusii au nevoie de atat de putin sa se simta in siguranta...sunt si considerente medicale...un bebelus purtat isi regleaza temperatura ajutandu-se de cea a purtatorului (va rog sa remarcati ca nu zic a mamei, oricine poate purta un bebelus...tati, mami, bunici, frati mai mari...), pozitia tummy to tummy in wrap elastic ajuta la ameliorarea colicilor (Mihut pus in wrap incepea repertoriul: ragaia, partaia, scotea tot ce-l necajea pe o parte sau celalalta )...coloana lui era sustinuta corect, ale noastre nu sufereau...copiii purtati tind sa fie scosi afara mai mult si mai des decat cei in carucior...ganditi-va ca Mihut e nascut pe 17 ianuarie...undeva in jur de 21 au venit viscolele anul acesta...Mihut a iesit cand avea aproximativ o saptamana, invaluit in wrapul elastic, cuibarit comod la pieptul lui tati si cu geaca lui tati trasa deasupra...nu va temeti, avea pe unde sa respire...si l-am scos in fiecare zi...copilul nu a racit pana acum... a "vazut"(impropriu spus ca dormea dus pana il bagam inapoi in casa) si temperaturi de -10 grade...am fost cu el la cumparaturi, am fost in parc, am fost aiurea pe strazile din cartier...la inceput lumea nici nu sesiza ca el era acolo, pui mic asa cum l-am nascut, era protejat si ferit de factori externi de stres...n-avea nevoie nici sa fie prea imbracat (cine are copil stie ce inseamna sa scoti princhindelul afara iarna si sa-l imbraci pentru aceasta iesire)...
Pozitia fiziologica a unui bebelus este cu coloana in C si cu genunchii mai sus decat funduletul, in asa fel incat sa formeze un M..daca va veti lua in brate copilul, observati cum isi tine piciorusele, coloana si cum va imbratiseaza cu picioarele in asa fel incat seamana cu pozitia unei broscute..aceasta pozitie trebuie mentinuta in purtare...pentru ca nu stiu daca am fost foarte explicita si coerenta, va pun si o poza...
Dar mai ales purtatul ergonomic este despre IUBIRE...iubirea neconditionata pentru copilul tau, care te face sa-l tii langa tine, unde ii e locul..si daca se poate sa stea comod si pe tine sa nu te doara nimic...yupiiiii, am gasit solutia magica..
Sa revin...am aflat de wrap nici nu mai stiu de unde...oi fi citit pe la Vanda pe blog, nu mai stiu...cert e ca aveam wrapul elastic cand a venit Mihut...il luasem la baby expo de iarna...Corina de la Poarta-ma se jura ca nu a vazut niciodata pe cineva sa se uite o singura data la o demonstratie si apoi sa-si puna wrapul corect...nu va temeti, nu ma laud...despre domnul sot era vorba...iacata si dovada
Si a venit Mihu...si arata fix asa la prima iesire...
Intre timp ma dusesem la Baby Expo de martie sa alegem un SSC(soft structured carrier)...fetele de la poarta-ma nu au ceva care sa mearga sub 6 luni, oricum ele considera ca nu este ergonomic sa folosesti SSC inainte de 6 luni...le respect parerea, cum mi-au respectat si ele decizia de a lua totusi unul pentru simplul motiv ca fiecare copil e diferit, cu o dezvoltare fizica si motrica diferita...la momentul respectiv mi s-a parut ca Mihut sta ok medical si comod intr-un SSC deci am decis eu pentru copilul meu ca e ok...aveam de ales intre Manduca si Marsupi ma gandeam eu...si am ajuns la stand la Pufushop, unde o Cristina Vancsa amabila, draguta si prietenoasa mi-a facut ziua si viata mai frumoase, prezentandu-mi Boba 4G...fiindca are si setari pentru bebei mai mici, am considerat-o potrivita si aici a inceput povestea noastra de dragoste cu Bobutza noastra draga..si ne-am ales si cu prieteni pe langa asta.. :D
ei iaca na, Mihu crestea si deja nu mai dormea tot timpul purtat...voia sa intinda manutele si piciorusele, sa vada si sa descopere lumea...deja i-au crescut si piciorusele si insertul de bebe mic nu-si mai avea rostul...da daca nu puneam insertul nu mai vedea din Boba...ingrata perioada...mai venea si vara si Boba noastra e negrutza...noroc ca s-au facut intalnirile mamicilor purtatoare din Bucuresti...va recomand in acest sens un grup foarte fain pe facebook, se numeste Poarta-ma, ajutor in BW ...BW e babywearing, deci purtat de bebe...unde am avut sansa sa probez mai multe, dar m-am indragostit iremediabil de un sling cu inele...Multumesc Roxana Enache, ca m-ai lasat sa-l probez, mi-ai aratat ce si cum...inainte, aveam impresia ca slingul e o chestie foarte greoaie si complicata, incomoda, etc...acu, depinde si de sling...slingul Roxanei era un soare...exact asa il chema pentru ca era de un galben orbitor, superb si naucitor prin frumusetea si simplitatea lui...din bumbac nedublat, materialul este exact damascul de "fata de masa" fina...o placere sa-l simti pe tine si pe copil...drept urmare...tadaaaaaaaaaa!
Mihu e un copil iubit si fericit...eu cred ca tarie ca purtatul l-a facut si mai fericit...iarasi cred cu tarie ca faptul ca sta in fund la 4 luni a fost si din cauza purtarii...am citit un articol in care se explica foarte logic ca in carut, copilul invata sa reactioneaze din punct de vedere al schimbarii echilibrului doar la miscari de inainte inapoi, pe cand un copil purtat reactioneaza la toate miscarile purtatorului, care sunt infinit mai multe, deci isi dezvolta abilitatile motrice mult mai bine si mai devreme...
Nu in ultimul rand, as vrea sa subliniez ca si EBA a fost fotografiata mergand la votare duminica cu fata ei intr-o Manduca...tot SSC si ea...gurile rele au comentat ca era fata pusa prea jos etc...eu zic ca orice expunere de catre persoane publice a mijloacelor de purtare ergonomica e un pas inainte si ii multumesc...n-oi fi eu de acord cu EBA politician si fiica de Basescu, dar o aprob pe EBA mama de copil care s-a documentat si a ales sa-si poarte copilul...acum mai astept sa vad poze cu Ernest de la tradati/inselati/omorati din dragoste, pe care l-am intalnit intamplator in Bebetei (nu l-am recunoscut din prima, ulterior mi-am dat seama cine era) si care s-a aratat interesat, impreuna cu sotia, de slingul nostru...i-am povestit cateva minute despre ce era vorba...am incredere ca voi vedea din ce in ce mai multi purtatori de copii ...pentru ca nu e nimic mai dulce decat sa-ti adoarma odorul in brate si tu sa-i poti oferi siguranta de care are nevoie, in acelasi timp fiind capabil sa-ti duci la indeplinire treburile/nevoile/lucrurile care-ti plac...pentru ca un parinte fericit=un copil si mai fericit..dar despre asta am de gand sa va scriu in alta zi...
Pana atunci...PURTATI-VA copiii, cat inca mai vor sa fie purtati ! :D
sâmbătă, 10 mai 2014
De ce au copiii nevoie sa planga?
Da, stiu...soc si groaza!!!! cum sa planga copilul?..
Joi am fost la un seminar cu titlul asta...a fost tinut de o tipa foarte faina ..Emanuela Diaconu o cheama, si da ...soc si groaza! chiar are copil..:D
Nu va inchipuiti ca au fost sfaturi de genul nu-l lua in brate ca se-nvata si lasa-l sa planga ca isi face plamanii...
Cursul a fost bazat pe studii facute de Aletha Solter si altii ca ea, care chiar au studiat...bebeluseniile noastre, ca si noi, au motive de stres...o sa va mirati, nu? pai ce stres sa aiba ei, ca doar dorm si mananca toata ziua...gresit...ei invata si proceseaza lucruri cu o viteza uimitoare si toate aceste procese ii obosesc si ii streseaza..plus ca din mediul linistit si placut care a fost burtica mamei, brusc ajung in lumea asta unde vecinul da cu bormasina, claxoanele pe strada sunt ceva de vise negre, in parculet toti copiii tipa, etc...mai tarziu intervine alt gen de stres/frustrari etc...noroc ca bebeluseniile noastre vin cu kitul antistress instalat deja ...versiunea 2.0.. :D...ei se descarca prin plans, tipat, urlat sau, daca sunteti foarte cuminti si nu v-a taiat Mosu' de pe lista, prin ras...ei semnalizeaza tot prin plans nevoi fiziologice...dar vorba Ancai cu care am fost la curs...dupa ce le-ai luat pe rand (hranit, schimbat, somn, verificat ca ii sta soseta dreapta si pantalonii nu-l strang) si pruncul inca urla...ghiciti ce...elibereaza stresul de peste zi... ati observat probabil, daca aveti prunci mici, ca seara nu prea le mai intri in voie...pe masura ce vor creste, vor reusi sa ne "explice" din ce in ce mai bine ce vor...dar pana nu au toate cuvintele la ei ca se ne poata explica si nu reusesc inca nici ei sa-si explice ce vor, toate frustrarile si stresul ( mi-a luat X lopatica de nisip si nu mi-a mai dat-o inapoi, mama a tipat la tata si eu nu stiu ce se intampla dar stiu ca nu-i a buna, etc etc) vor lua forma tipatului/plansului....
De cate ori incepe sa planga, trebuie mai intai cercetate nevoile...daca nu e o nevoie, atunci mergem mai departe...e o dorinta...tipa ca vrea masinuta albastra...o vrea fiindca chiar o vrea? sau asa isi manifesta o alta nevoie ascunsa...daca l-a apucat tipatul si vrutul masinutei musai in secunda in care incerci si tu sa legi o conversatie cu cunostinta cu care numa ce te-ai intanit...oare nu ti-o fi zicand de fapt...mami, ai promis ca mergem la parc numai noi doi, sa avem timpul nostru si tu acum iti incalci cuvantul?? "Bagarea in seama" cum se zice, izvoraste din alte nevoi...daca nu e vorba nici despre aceste alte nevoi, ci doar vrea masinuta aceea albastra..e o dorinta simpla...pe care i-o putem indeplini sau nu, depinde de regulile stabilite cu copilul...si aici vine socul!!! e ok ca el sa planga...nu se termina lumea acolo daca el plange...intotdeauna sa ne intrebam...i se intampla ceva rau daca plange? bineinteles ca ii putem explica, ca acasa am vorbit si el a promis ca nu cere sa i se cumpere decat o jucarie si acum vrea doua...si da, este o frustrare si un stres pentru el ca nu le poate primi pe amandoua...dar lumea lui nu o sa se termine daca nu le primeste....trebuie luat in brate si lasat sa planga in siguranta ...sunt parinti care nu suporta plansul copiilor lor si pleaca din camera sau ii trimit in camera lor...mesajul trimis este : Nu te accept cu un asemenea comportament! cand de fapt mesajul care ar trebui trimis este: te iubesc neconditionat ...copiii au nevoie de iubire cel mai mult atunci cand nu o "merita" cum ar zice unii...eu nu vad iubirea de parinte ca pe ceva ce ti se da sau ti se ia in functie de comportament... replica" mama nu te mai iubeste daca nu esti cuminte" are consecinte dezastruoase...suntem datori sa ne iubim copiii si chiar atunci cand ei fac cel mai urat posibil...atunci sa-i asiguram ca ii iubim si suntem langa ei...atentie, asta nu inseamna ca cedam...nu, suntem fermi, dar ii iubim in continuare...
O sa planga cu sughituri, o sa planga de sare camasa de pe ei...si intr-un final se vor linisti...va amintiti cand ati plans ultima data? daca stati sa analizati, tot din cauza stresului a fost....si dupa ce ati plans, v-ati simtit mai bine? ca si cum s-a mai usurat povara? adulti fiind, am invatat sa gestionam stresul si doar cand se ingroasa gluma mai avem reactiile de plans/tipat...copiii sunt expusi la lucruri noi in continuu..sau li se stabilesc limite, pe care in mod absolut natural ei le testeaza...si devin stresati....
ei acum e acum...ce faci daca copilul plange...reactia standard...ii distragi atentia...ii zdrangani o jucarica...etc ...pai si el ramane cu stresul...pe care si-l va exterioriza altfel...ros de unghii, batzait de zici ca e legat la priza etc...
Nu gasesti nici o solutie sa-l faci sa taca si ii aplici mult auzitul: daca mai plangi, iti dau eu motive s-o faci!!! credeti ca ati rezolvat ceva? voua daca v-ar interzice cineva sa faceti pipi cum ar fi? nevoia de a elibera stresul a devenit o nevoie fiziologica deja...daca nu se indeplineste, copilul va cauta alte moduri de a face acest lucru...va deveni violent, sfidator sau nesigur, prea linistit, temator...cand va ajunge la varsta adulta, fie ca va face excese si va avea un comportament de fronda, fie va fi mult prea precaut si nesigur...cati adulti nu cunoasteti care se "relaxeaza" cu vreo cativa litri de vin secondati de cateva pachete de tigari? in facultate in sesiune, faceam o chestie comun acceptata tocmai ca sa ne eliberam de stres...luam o pauza de la invatat, toate 3-4 cate eram in camera , trageam aer in piept si tinandu-ne de maini ne puneam pe tipat cat ne tineau plamanii...eram anul 1 si stateam in caminele Moxa la ultimul etaj...o data a aparut portarul crezand ca ne omoara cineva..:))) si totusi in anul acela am avut cele mai bune note si cea mai relaxata sesiune...daca o poti numi asa...
In concluzie...iubiti-va copiii, fiti langa ei si in cele mai urate momente...tot ai vostri sunt, nu-i ia nimeni acasa sa-i potoleasca...popa nu v-a zis de data asta " la bine si la rau", dar exact la asta v-ati inscris cand au aparut cele doua liniute...la rau, e cand au cea mai mare nevoie sa fie iubiti neconditionat...iubiti-i si fiti langa ei..puneti-le limite voi, pana nu le pun altii si invatati-i ca nu se moare din neprimirea unei masinute, ca in viata nu primesti tot ce doresti...si cand plang, luati-i in brate si asigurati-i ca sunt iubiti no matter what! ajutati-i sa se descarce si veti vedea din nou copilul fericit, vesel si voios pe care il stiti...si instinctele voastre de parinti sunt bune...nu lasati societatea sa va puna cuvinte in gura, doar pentru ca voi le-ati auzit cand erati mici...sunteti datori sa faceti mai mult pentru copiii vostri...pentru ca suntem in alta era, informatia e la botul calului, deci puneti mana si cititi, ca timpul se scurge si inainte sa va dati seama...o sa fie adulti...depinde doar de voi daca vor fi adulti echilibrati cu valori morale sanatoase, sau se vor batzai de pe un picior pe altul la un interviu pentru un post de conducere, isi vor roade unghiile, vor conduce cu 120 km/ora prin oras si vor omori pe careva pe trecerea de pietoni sau doar vor bea un pahar in plus si-si vor snopi nevasta in bataie...stiu, exagerez...dar daca nu?
Recomand "Lacrimi si crize de furie" de Aletha Solter pentru inceput...sunt sigura ca daca o cititi, va descurcati mai departe cu urmatoarele lecturi...
Joi am fost la un seminar cu titlul asta...a fost tinut de o tipa foarte faina ..Emanuela Diaconu o cheama, si da ...soc si groaza! chiar are copil..:D
Nu va inchipuiti ca au fost sfaturi de genul nu-l lua in brate ca se-nvata si lasa-l sa planga ca isi face plamanii...
Cursul a fost bazat pe studii facute de Aletha Solter si altii ca ea, care chiar au studiat...bebeluseniile noastre, ca si noi, au motive de stres...o sa va mirati, nu? pai ce stres sa aiba ei, ca doar dorm si mananca toata ziua...gresit...ei invata si proceseaza lucruri cu o viteza uimitoare si toate aceste procese ii obosesc si ii streseaza..plus ca din mediul linistit si placut care a fost burtica mamei, brusc ajung in lumea asta unde vecinul da cu bormasina, claxoanele pe strada sunt ceva de vise negre, in parculet toti copiii tipa, etc...mai tarziu intervine alt gen de stres/frustrari etc...noroc ca bebeluseniile noastre vin cu kitul antistress instalat deja ...versiunea 2.0.. :D...ei se descarca prin plans, tipat, urlat sau, daca sunteti foarte cuminti si nu v-a taiat Mosu' de pe lista, prin ras...ei semnalizeaza tot prin plans nevoi fiziologice...dar vorba Ancai cu care am fost la curs...dupa ce le-ai luat pe rand (hranit, schimbat, somn, verificat ca ii sta soseta dreapta si pantalonii nu-l strang) si pruncul inca urla...ghiciti ce...elibereaza stresul de peste zi... ati observat probabil, daca aveti prunci mici, ca seara nu prea le mai intri in voie...pe masura ce vor creste, vor reusi sa ne "explice" din ce in ce mai bine ce vor...dar pana nu au toate cuvintele la ei ca se ne poata explica si nu reusesc inca nici ei sa-si explice ce vor, toate frustrarile si stresul ( mi-a luat X lopatica de nisip si nu mi-a mai dat-o inapoi, mama a tipat la tata si eu nu stiu ce se intampla dar stiu ca nu-i a buna, etc etc) vor lua forma tipatului/plansului....
De cate ori incepe sa planga, trebuie mai intai cercetate nevoile...daca nu e o nevoie, atunci mergem mai departe...e o dorinta...tipa ca vrea masinuta albastra...o vrea fiindca chiar o vrea? sau asa isi manifesta o alta nevoie ascunsa...daca l-a apucat tipatul si vrutul masinutei musai in secunda in care incerci si tu sa legi o conversatie cu cunostinta cu care numa ce te-ai intanit...oare nu ti-o fi zicand de fapt...mami, ai promis ca mergem la parc numai noi doi, sa avem timpul nostru si tu acum iti incalci cuvantul?? "Bagarea in seama" cum se zice, izvoraste din alte nevoi...daca nu e vorba nici despre aceste alte nevoi, ci doar vrea masinuta aceea albastra..e o dorinta simpla...pe care i-o putem indeplini sau nu, depinde de regulile stabilite cu copilul...si aici vine socul!!! e ok ca el sa planga...nu se termina lumea acolo daca el plange...intotdeauna sa ne intrebam...i se intampla ceva rau daca plange? bineinteles ca ii putem explica, ca acasa am vorbit si el a promis ca nu cere sa i se cumpere decat o jucarie si acum vrea doua...si da, este o frustrare si un stres pentru el ca nu le poate primi pe amandoua...dar lumea lui nu o sa se termine daca nu le primeste....trebuie luat in brate si lasat sa planga in siguranta ...sunt parinti care nu suporta plansul copiilor lor si pleaca din camera sau ii trimit in camera lor...mesajul trimis este : Nu te accept cu un asemenea comportament! cand de fapt mesajul care ar trebui trimis este: te iubesc neconditionat ...copiii au nevoie de iubire cel mai mult atunci cand nu o "merita" cum ar zice unii...eu nu vad iubirea de parinte ca pe ceva ce ti se da sau ti se ia in functie de comportament... replica" mama nu te mai iubeste daca nu esti cuminte" are consecinte dezastruoase...suntem datori sa ne iubim copiii si chiar atunci cand ei fac cel mai urat posibil...atunci sa-i asiguram ca ii iubim si suntem langa ei...atentie, asta nu inseamna ca cedam...nu, suntem fermi, dar ii iubim in continuare...
O sa planga cu sughituri, o sa planga de sare camasa de pe ei...si intr-un final se vor linisti...va amintiti cand ati plans ultima data? daca stati sa analizati, tot din cauza stresului a fost....si dupa ce ati plans, v-ati simtit mai bine? ca si cum s-a mai usurat povara? adulti fiind, am invatat sa gestionam stresul si doar cand se ingroasa gluma mai avem reactiile de plans/tipat...copiii sunt expusi la lucruri noi in continuu..sau li se stabilesc limite, pe care in mod absolut natural ei le testeaza...si devin stresati....
ei acum e acum...ce faci daca copilul plange...reactia standard...ii distragi atentia...ii zdrangani o jucarica...etc ...pai si el ramane cu stresul...pe care si-l va exterioriza altfel...ros de unghii, batzait de zici ca e legat la priza etc...
Nu gasesti nici o solutie sa-l faci sa taca si ii aplici mult auzitul: daca mai plangi, iti dau eu motive s-o faci!!! credeti ca ati rezolvat ceva? voua daca v-ar interzice cineva sa faceti pipi cum ar fi? nevoia de a elibera stresul a devenit o nevoie fiziologica deja...daca nu se indeplineste, copilul va cauta alte moduri de a face acest lucru...va deveni violent, sfidator sau nesigur, prea linistit, temator...cand va ajunge la varsta adulta, fie ca va face excese si va avea un comportament de fronda, fie va fi mult prea precaut si nesigur...cati adulti nu cunoasteti care se "relaxeaza" cu vreo cativa litri de vin secondati de cateva pachete de tigari? in facultate in sesiune, faceam o chestie comun acceptata tocmai ca sa ne eliberam de stres...luam o pauza de la invatat, toate 3-4 cate eram in camera , trageam aer in piept si tinandu-ne de maini ne puneam pe tipat cat ne tineau plamanii...eram anul 1 si stateam in caminele Moxa la ultimul etaj...o data a aparut portarul crezand ca ne omoara cineva..:))) si totusi in anul acela am avut cele mai bune note si cea mai relaxata sesiune...daca o poti numi asa...
In concluzie...iubiti-va copiii, fiti langa ei si in cele mai urate momente...tot ai vostri sunt, nu-i ia nimeni acasa sa-i potoleasca...popa nu v-a zis de data asta " la bine si la rau", dar exact la asta v-ati inscris cand au aparut cele doua liniute...la rau, e cand au cea mai mare nevoie sa fie iubiti neconditionat...iubiti-i si fiti langa ei..puneti-le limite voi, pana nu le pun altii si invatati-i ca nu se moare din neprimirea unei masinute, ca in viata nu primesti tot ce doresti...si cand plang, luati-i in brate si asigurati-i ca sunt iubiti no matter what! ajutati-i sa se descarce si veti vedea din nou copilul fericit, vesel si voios pe care il stiti...si instinctele voastre de parinti sunt bune...nu lasati societatea sa va puna cuvinte in gura, doar pentru ca voi le-ati auzit cand erati mici...sunteti datori sa faceti mai mult pentru copiii vostri...pentru ca suntem in alta era, informatia e la botul calului, deci puneti mana si cititi, ca timpul se scurge si inainte sa va dati seama...o sa fie adulti...depinde doar de voi daca vor fi adulti echilibrati cu valori morale sanatoase, sau se vor batzai de pe un picior pe altul la un interviu pentru un post de conducere, isi vor roade unghiile, vor conduce cu 120 km/ora prin oras si vor omori pe careva pe trecerea de pietoni sau doar vor bea un pahar in plus si-si vor snopi nevasta in bataie...stiu, exagerez...dar daca nu?
Recomand "Lacrimi si crize de furie" de Aletha Solter pentru inceput...sunt sigura ca daca o cititi, va descurcati mai departe cu urmatoarele lecturi...
vineri, 9 mai 2014
Sunt geloasa...
Sunt geloasa...rau...am porniri criminale deja...imi vine sa-i tai gatul...si apoi s-o arunc de la etaj...dar nu o fac...nu, nu ca mi-e frica de inchisoare...ci pentru ca stiu ca va disparea la un moment dat...dar o urasc...o urasc cu toata forta sufletului meu ...de mama...ii da un confort pe care eu cateodata nu i-l dau si nu inteleg de ce...apare ca ultima solutie ..si functioneaza nenorocita...da, e suzeta lui Mihut...bucata aia de plastic neinsufletit si mizerabil...
Ma doare rau cand adoarme cu ea...stiti de ce? pentru ca eu il legan, ii cant melodii inventate de mine pentru el, ii soptesc la urechiusa secretele noastre, cum ca mama il iubeste mai mult decat orice in viata asta, ca e in siguranta, ca poate inchide ochisorii, ca e timpul ca el sa doarma, ca sa poate creste mare si frumos, e momentul nostru de fericire furat in fiecare seara printre indatoririle si obligatiile vietii noastre...si-l pun in patul nostru, pe paturica lui...imi prinde degetul cu manuta lui mica si stam asa uitandu-ne unul in ochii celuilalt...incep sa-i fluture genutzele si-si inchide usor ochii lui mari, albastri si frumosi..ultimul lucru pe care il face este sa-mi zambeasca...eu stiu asta pentru ca ii vad obrajorii cum se misca...dar suzeta odioasa ii astupa zambetul lui de copil fericit si iubit...o urasc...in seara asta n-am mai rezistat..i-am scos-o din gurita cand l-am pus pe paturica..i-a luat ceva mai mult sa adoarma...dar mi-a zambit si i-am vazut zambetul...si mama nebuna ce sunt, parca as fi vrut sa nu adoarma inca, sa-i mai privesc ochii cateva secunde...in seara asta a mers...sper sa mai mearga..daca nu, astept cu nerabdare momentul in care Mihut al meu nu va mai avea nevoie de suzeta ca sa adoarma...dar daca atunci va fi prea mare ca sa mai aiba nevoie si de mine? copilul meu creste, saculetul cu haine ramase mici se tot umple...pentru sufletul meu, el creste prea repede..sunt geloasa si pe timpul asta care se scurge prea repede...dar fur in continuare momente de fericire oricand pot...
Ma doare rau cand adoarme cu ea...stiti de ce? pentru ca eu il legan, ii cant melodii inventate de mine pentru el, ii soptesc la urechiusa secretele noastre, cum ca mama il iubeste mai mult decat orice in viata asta, ca e in siguranta, ca poate inchide ochisorii, ca e timpul ca el sa doarma, ca sa poate creste mare si frumos, e momentul nostru de fericire furat in fiecare seara printre indatoririle si obligatiile vietii noastre...si-l pun in patul nostru, pe paturica lui...imi prinde degetul cu manuta lui mica si stam asa uitandu-ne unul in ochii celuilalt...incep sa-i fluture genutzele si-si inchide usor ochii lui mari, albastri si frumosi..ultimul lucru pe care il face este sa-mi zambeasca...eu stiu asta pentru ca ii vad obrajorii cum se misca...dar suzeta odioasa ii astupa zambetul lui de copil fericit si iubit...o urasc...in seara asta n-am mai rezistat..i-am scos-o din gurita cand l-am pus pe paturica..i-a luat ceva mai mult sa adoarma...dar mi-a zambit si i-am vazut zambetul...si mama nebuna ce sunt, parca as fi vrut sa nu adoarma inca, sa-i mai privesc ochii cateva secunde...in seara asta a mers...sper sa mai mearga..daca nu, astept cu nerabdare momentul in care Mihut al meu nu va mai avea nevoie de suzeta ca sa adoarma...dar daca atunci va fi prea mare ca sa mai aiba nevoie si de mine? copilul meu creste, saculetul cu haine ramase mici se tot umple...pentru sufletul meu, el creste prea repede..sunt geloasa si pe timpul asta care se scurge prea repede...dar fur in continuare momente de fericire oricand pot...
duminică, 4 mai 2014
De ce il vreau pe Mihu in brate?
Acum ceva timp am citit o postare a Vandei numita Cuplul malefic: "se invata" si " in brate" (postarea o gasiti aici )...stiam din gura lumii ca nu trebuie sa tii copilul prea mult in brate etc etc...viziune noua...nu aveam copil atunci...tot din gura lumii copilul parea un deranj, isi incurca parintii etc...de pe atunci aveam eu o idee asa cum ca daca nu vrei sa fii deranjat, mai bine nu te-apuci de facut copii, da in fine...mi s-a explicat des ca eu nu aveam copil, deci nu aveam de unde sa stiu ce si cum...
Pe timpul cat am fost gravida, am tot cercetat diverse...am luat si carucior, dar si un wrap elastic de la Poarta-ma, ca dadusem deja cu nasul de sistemele de purtare ergonomice...
Si a venit Mihu...Mihu si-a petrecut mare parte din bebelusia lui de pana acum IN BRATE!!! da, ati citit bine...suntem trei oameni la fundul copilului astuia...nu simultan, dar oricum...unul este mereu langa el...Mihu are si un leganus in care il "depozitam" sa doarma si sa mai stea cat , na, omuletul de serviciu avea si el o nevoie de rezolvat...dar Mihu a stat in brate...si era foarte fericit asa...fiecare il tinea altfel...buni il tinea in brate orizontal..cum tine lumea bebelusii de fapt...tati l-a sprijinit cu spaticul de burta lui (sa mai vada domne si copilul ceva!-hai treaca de la mine ca in casa nu sunt stimuli multi si lui Mihut ii placea), eu il tineam pe picioare...picioarele mele sprijinite ceva mai sus, el cu funduletul la burta mea si cu capusorul inspre genunchi...era super usor de leganat si de jucat cu el asa...da, chiar am comis-o sa-l si legan..stupoare! nu s-a invatat...
Cand doarme, Mihu era pus in leganus cand era mai micut, acum il ducem in dormitor in pat si-i construim cazemata de perne si plapumi in jurul lui ca de ceva timp da semne de evadari subite...
Si sa revin...Mihu cateodata e necajit...cu motiv, fara motiv...si atunci vrea musai in brate...il iei in brate si brusc lumea lui e mai buna...se rezeama de tine, isi jeleste amarul (cand nu plange de foame, pisu, somn) si totul e mai bine in brate la mami/tati/buni...iarasi daca se trezeste brusc ca s-a speriat de vreun zgomot, vrea in brate...am auzit tot "de pe surse" ca bebelusii astia misei te manipuleaza sa-i cari de colo-colo, sa nu poti avea si tu nitica independenta...no offence, daca vreti independenta, nu mai faceti copii...
Potrivit teoriei lui Darwin, speciile au evoluat..ei, ia de aici specia umana, fara colti, gheare, blana etc...slabut, domne, slabut...un spectator obiectiv ar fi dat un scor mic de la 1 la 10 pentru supravietuirea speciei umane (cam ca in Jocurile Foamei daca l-ati vazut)...ursul din padure sau leul din savana ar fi luat ceva la genul 8-9...noi...1 sau maxim 2... si tot ca in filmul cu pricina, diferenta o face inteligenta si capacitatea de adaptare...copiii nostri cand se nasc nu se pot deplasa singuri...animalutele au un time frame de cateva ore in care invata lucrul asta... la ai nostri dureaza un an!!! un an fara colti, gheara, blana si deplasare...riscant ar zice spectatorul obiectiv...si cum asiguri tu perpetuarea speciei???? ei si aici intervine miracolul...de mii de ani, pruncul a fost carat de ma-sa sau de cineva din trib...dar de obicei de ma-sa ca acolo e si sursa de hrana...un prunc uitat pe jos, prin vreun tufis/caverna/padure era musai sa planga sa fie luat in brate, ca altfel era prima gustarica a ursului/leului...da, copiii nostri sunt programati sa planga sa fie luati in brate...veti obiecta ca nu mai traim in padure/savana...pey si pruncul de unde sa stie ca ma-sa si ta-su au apartament la etajul 10 in Rahova cu usa metalica la intrare incuiata in 'jde puncte si nu intra nimeni in fort???el stie atat...nu simt pe nimeni cunoscut pe langa mine=primejdie!!!! i se aprind toate beculetele si incepe sa urle...si da, asta trebuie sa faca..acum , daca e lasat sa urle de nu stiu cate ori si nu vine nimeni, el nu va mai urla, pentru ca deprinde un comportament..asa mic cum e el, e capabil sa invete ceva...dar instinctul lui este bun..degeaba ii luam noi patut de 10 milioane, leganuse de inca pe atatea...ca la muma-sa in brate, nu e nicaieri...a stat noua luni la ea in burta, i-a auzit bataile inimii, a fost leganat de mersul ei si s-a simtit in siguranta...normal ca tanjeste dupa aceleasi lucruri...
Asa ca da, Mihut sta in brate..sta si in leganus foarte linistit cat suntem prin preajma...nu s-a invatat in brate, pentru simplul motiv...ca acolo ii e locul..si cat putem ii satisfacem aceasta nevoie...daca nu putem, se lasa copilul in leganus si se canta cu voce tare din orice colt al casei Cioara de la cutiuta muzicala...punctata de cate un " mama e aici, puiule, vin imediat!!!!" ca sa stie copilul ca e in siguranta...
Afara Mihut merge in sisteme de purtare care da, tot la ma-sa/ta-su in brate il tin...o sa va povestesc de ele mai pe larg in alta postare...si Mihut e linistit...asa de linistit, ca a trecut ambulanta cu toate sirenele pornite pe langa noi si el nici macar n-a tresarit in somnul lui.. si eu stau si ma intreb...ce naiba s-a intamplat cu specia umana??? chiar ne-am prostit asa de rau incat nu mai stim ce e bine pentru noi si puii nostri? oameni buni, copiii au nevoi...de siguranta, emotionale, afective...in afara de papa, pisu, caca, somn, le mai sunteti datori si cu alte alea...ca luatul in brate cand au nevoie, ca dat un exemplu bun in viata, nu numai cu vorba ci si cu fapta, pur si simplu ca a fi acolo langa ei...tot timpul...da, meseria de parinte e 24/7...daca nu ati stiut la ce va inhamati, ghinion...vorba aia..ai intrat in hora, trebuie sa joci..nu merge cu time-out...si ca sa incheiem cu o nota amuzanta: purtati-va bine cu copiii vostri! ei va vor alege azilul! :D
Pe timpul cat am fost gravida, am tot cercetat diverse...am luat si carucior, dar si un wrap elastic de la Poarta-ma, ca dadusem deja cu nasul de sistemele de purtare ergonomice...
Si a venit Mihu...Mihu si-a petrecut mare parte din bebelusia lui de pana acum IN BRATE!!! da, ati citit bine...suntem trei oameni la fundul copilului astuia...nu simultan, dar oricum...unul este mereu langa el...Mihu are si un leganus in care il "depozitam" sa doarma si sa mai stea cat , na, omuletul de serviciu avea si el o nevoie de rezolvat...dar Mihu a stat in brate...si era foarte fericit asa...fiecare il tinea altfel...buni il tinea in brate orizontal..cum tine lumea bebelusii de fapt...tati l-a sprijinit cu spaticul de burta lui (sa mai vada domne si copilul ceva!-hai treaca de la mine ca in casa nu sunt stimuli multi si lui Mihut ii placea), eu il tineam pe picioare...picioarele mele sprijinite ceva mai sus, el cu funduletul la burta mea si cu capusorul inspre genunchi...era super usor de leganat si de jucat cu el asa...da, chiar am comis-o sa-l si legan..stupoare! nu s-a invatat...
Cand doarme, Mihu era pus in leganus cand era mai micut, acum il ducem in dormitor in pat si-i construim cazemata de perne si plapumi in jurul lui ca de ceva timp da semne de evadari subite...
Si sa revin...Mihu cateodata e necajit...cu motiv, fara motiv...si atunci vrea musai in brate...il iei in brate si brusc lumea lui e mai buna...se rezeama de tine, isi jeleste amarul (cand nu plange de foame, pisu, somn) si totul e mai bine in brate la mami/tati/buni...iarasi daca se trezeste brusc ca s-a speriat de vreun zgomot, vrea in brate...am auzit tot "de pe surse" ca bebelusii astia misei te manipuleaza sa-i cari de colo-colo, sa nu poti avea si tu nitica independenta...no offence, daca vreti independenta, nu mai faceti copii...
Potrivit teoriei lui Darwin, speciile au evoluat..ei, ia de aici specia umana, fara colti, gheare, blana etc...slabut, domne, slabut...un spectator obiectiv ar fi dat un scor mic de la 1 la 10 pentru supravietuirea speciei umane (cam ca in Jocurile Foamei daca l-ati vazut)...ursul din padure sau leul din savana ar fi luat ceva la genul 8-9...noi...1 sau maxim 2... si tot ca in filmul cu pricina, diferenta o face inteligenta si capacitatea de adaptare...copiii nostri cand se nasc nu se pot deplasa singuri...animalutele au un time frame de cateva ore in care invata lucrul asta... la ai nostri dureaza un an!!! un an fara colti, gheara, blana si deplasare...riscant ar zice spectatorul obiectiv...si cum asiguri tu perpetuarea speciei???? ei si aici intervine miracolul...de mii de ani, pruncul a fost carat de ma-sa sau de cineva din trib...dar de obicei de ma-sa ca acolo e si sursa de hrana...un prunc uitat pe jos, prin vreun tufis/caverna/padure era musai sa planga sa fie luat in brate, ca altfel era prima gustarica a ursului/leului...da, copiii nostri sunt programati sa planga sa fie luati in brate...veti obiecta ca nu mai traim in padure/savana...pey si pruncul de unde sa stie ca ma-sa si ta-su au apartament la etajul 10 in Rahova cu usa metalica la intrare incuiata in 'jde puncte si nu intra nimeni in fort???el stie atat...nu simt pe nimeni cunoscut pe langa mine=primejdie!!!! i se aprind toate beculetele si incepe sa urle...si da, asta trebuie sa faca..acum , daca e lasat sa urle de nu stiu cate ori si nu vine nimeni, el nu va mai urla, pentru ca deprinde un comportament..asa mic cum e el, e capabil sa invete ceva...dar instinctul lui este bun..degeaba ii luam noi patut de 10 milioane, leganuse de inca pe atatea...ca la muma-sa in brate, nu e nicaieri...a stat noua luni la ea in burta, i-a auzit bataile inimii, a fost leganat de mersul ei si s-a simtit in siguranta...normal ca tanjeste dupa aceleasi lucruri...
Asa ca da, Mihut sta in brate..sta si in leganus foarte linistit cat suntem prin preajma...nu s-a invatat in brate, pentru simplul motiv...ca acolo ii e locul..si cat putem ii satisfacem aceasta nevoie...daca nu putem, se lasa copilul in leganus si se canta cu voce tare din orice colt al casei Cioara de la cutiuta muzicala...punctata de cate un " mama e aici, puiule, vin imediat!!!!" ca sa stie copilul ca e in siguranta...
Afara Mihut merge in sisteme de purtare care da, tot la ma-sa/ta-su in brate il tin...o sa va povestesc de ele mai pe larg in alta postare...si Mihut e linistit...asa de linistit, ca a trecut ambulanta cu toate sirenele pornite pe langa noi si el nici macar n-a tresarit in somnul lui.. si eu stau si ma intreb...ce naiba s-a intamplat cu specia umana??? chiar ne-am prostit asa de rau incat nu mai stim ce e bine pentru noi si puii nostri? oameni buni, copiii au nevoi...de siguranta, emotionale, afective...in afara de papa, pisu, caca, somn, le mai sunteti datori si cu alte alea...ca luatul in brate cand au nevoie, ca dat un exemplu bun in viata, nu numai cu vorba ci si cu fapta, pur si simplu ca a fi acolo langa ei...tot timpul...da, meseria de parinte e 24/7...daca nu ati stiut la ce va inhamati, ghinion...vorba aia..ai intrat in hora, trebuie sa joci..nu merge cu time-out...si ca sa incheiem cu o nota amuzanta: purtati-va bine cu copiii vostri! ei va vor alege azilul! :D
Abonați-vă la:
Postări (Atom)